Guvernul copy-paste

                                           

              Cei care îndrăznesc să pună la îndoială voinţa clasei politice conducătoare sunt acuzaţi de populism. Ei sunt elitele ţării, pseudo-elite de fapt care confundă conducerea ţării cu simpla intermediere dintre puterile politice exterioare şi bietul popor. Pseudo-elitele ţării de la guvernare sunt de fapt produsul presiunilor politice externe. Când conduci o ţară nu dai copy paste dinafară la absolut tot nu contează dacă e bun sau rău, nu contează contextul, voinţa oamenilor. Într-o democraţie advărată, voinţa oamenilor e pe primul loc. Eu unul ca simplu cetăţean nu am fost întrebat daca sunt de-acord cu regionalizarea, care după umila mea părere şi a altora, este o idee bună dar mult prea devreme implementată.

            Când populaţia unei ţări devine total apolitică, ţara a murit. Ştim cu toţii cât de apolitici sunt oamenii simpli de la noi. A ieşi în stradă să protestezi paşnic pentru micşorări inumane de pensii e un gest politic. Poporul romând trebuie repolitizat, scos în stradă, încurajat la acţiune. Clasa politică a uitat să ştie de frica celor mulţi. Mulţi şi proşti, dar totuşi mulţi. O dată şi o dată mămăliga nu va mai exploda, va face implozie.            

                        ,, deşteaptă-te române din somnul cel de moarte’’... Un somn de moarte pe care îl trăim şi acum şi se numeşte : somnul apolitic. Este un virus insinuat în sângele nostru prin intermediu mass-mediei, culturii aşa-zis cosmopolite, internaţionalismului ademenitor.

            Să-mi fac autocritica : noi nu suntem popor, suntem masă de oameni. Stai să ma corectez iarăşi : suntem o masă de sclavi. Sclavi ai propriei inerţii sociale. Chiar vorbeam astăzi cu un prieten despre oamenii mari şi oamenii slabi şi mici. Faptele unui om mare sunt mari, pe când faptele unui om mic sunt mici. E o idee simplă. Suntem un popor de oameni mici, minusculi, cu o coloană vertebrală din paie. Ne vom trezi vreodată din somnul cataleptic ? Ne vom redobândi pe noi înşine, trezindu-ne la adevărata voinţă colectivă a unui popor care îşi scrie istoria singur ? … De fapt cred că am să-mi corectez aici şi titlul articolului : poporul copy – paste. La un asemenea popor, scuze, masă amorfă de oameni, oricine ar veni la conducere ar fi primul sacrificat pe altarul de carton al unei istorii copiată de la alţii. Poate că asta se şi întâmplă ? Răspuns sincer : nu ştiu….

 Vă invit să meditaţi la simbolurile picturii de mai sus :,, România rupând catuşele pe Câmpia Libertăţii''

                                                                          de Rosenthal.

                                                                          Mardare Rares