Am ales sa incep blogul cu aceasta postare deoarece articolul mi-a fost interzis pe unul dintre siteurile asa-zis culturale ale Bacaului. Aceasta interzicere mi-a dat aripi sa-mi fac propriul meu blog care e acum in stare de foetus. Mi-am exprimat libera opinie despre ce simt pentru acest oras si mai ales despre dedesubturile vietii de aici. Fireste nu am dat nume ci am criticat tipologii de caractere, probabil asta nu au inteles unii ,, destepti''. Simtul ridicolului l-am ridicat la rang de religie personala cand vine vorba de a satiriza un anumit aspect al societatii.
Cu cat un oras e mai mic cu atat orgoliile sunt mai mari. Bacaul nu face exceptie de la regula. Scriitorii stau cu scriitorii, majoritatea imbaxiti de o eruditie prafuita. Pictorii stau la chermeze doar cu alti pictori laundandu-se unii pe altii in expozitii, care daca nu sunt foarte proaste cu siguranta sunt aceleasi de ani de zile. Actorii sunt ceva mai comunicativi sa zicem, dar e suficient sa-i vezi pizmuidu-se intre ei… Orgoliul actoricesc este cel mai mare de pe scara orgoliilor din arta. Sunt momente in care inteleg de ce Platon vroia sa dea afara din cetatea lui ideala pe artisti, datorita firii lor histrionice. Suferinta se vinde, binele si armonia n-ar vinde bilete la teatru. Arta care vrea sa se vanda merge in general pe emotii negative, pe impresii puternice.
Bacaul pentru mine va ramane intodeauna icoana provincialismului surdo-mut. Aici din lipsa de locuri de munca te poti rata in liniste, fara mare tam-tam. Nici macar de o ratare cu artificii nu ai parte, ca sa nu mai spunem ca uneori succesul de aici e mai rau ca o ratare in capitala. Optimist baiatul asta, nu ?...Sunt sigur ca multe din precizarile pline de viata de mai sus se aplica si altor orase la fel de generoase in posibilitati. Asa ca, daca esti un cititor din Dorohoi, Piatra Neamt, Sf. Gheorghe sau…Deva, te invit sa iti regasesti orasul in creionarea aceluias tipar. Pana la urma cu totii facem parte din aceeasi ipocrizie numita Romania. Intregul se reflecta in parte si viceversa. Daca ceva pute in Bacau, inafara de vesnicul amoniac, cu siguranta sursa acelui miros pestinential se afla in Bucuresti.
Aici pana si intelectualii au ceva din acel bisnitar de la coltul strazii care iti spune :,, sefule cumperi/vinzi ceva ?’’…Sunt unii dintre acei scriitori de provincie ( nu mai zic ratati ca ar fi pleonasm ) care isi ofera ,, consilierea literara’’ pe bani reali. Opinia lor nevalorand mai mult decat un sprit indoit cu apa. Daca exista pe piata o vasta literatura kitch pe tema ,, arta succesului’’ eu as putea initia o literatura ( tura asta nu kistch ) despre ,, arta ratarii’’. Cred ca s-a si facut…
Bacaul, cimitir al ambitiilor noastre ! Ca sa-l parafrazez pe Bacovia. Macar pe vremea lui Bacaul nu era mai mult decat un targ, cu suflet de targ, cu oameni mici care stiau ca sunt mici. Acum e un oras cu pretentii europene, ei ma lasi ? Stai sa ma inchei la slitz. Sufletul Bacaului e tot un targ, oricat de mare s-ar da pe plan national. Personal socot alte orase mai micute mult mai vii. As prefera oricand un Dorohoi sau Botosani acestui oras plin de fitze. Dar na, aici am locuinta asa ca traisca stoicismul ! Deja aud gandurile unora :,, muta-te baiete in alt oras daca nu-ti convine !’’. Imi dau ei bani ? Ma mut…
Termenul ,, cultura’’ alipit orasului Bacau e putin fortat. A face ,, cultura’’ e in sine un act creator. Unii folosesc cu usurinta termenul ,, cultura’’ dintr-un soi de snobism grabit. Sunt persoane retrase poate, profund scarbite de spectacolul autohton, care stau cuminti si isi fac treaba neasteptand recunoasterea nimanui. Restul bisericutelor nu ma pasioneaza. Putem vorbi pe larg despre o mafie a artistilor, dar pana acolo s-ar mai putea vorbi despre mafia din politica aflata in stransa legatura cu mafia din jurnalism si cea din sindicate. Sau mafia din biserica atat ortodoxa cat si catolica. Ca sa nu zica niciuna ca suntem cu cealalta ! Despre mafia ca mafie, adica baietii aia cu bate, pistoale si gipuri vorbeste mass-media toata ziua ca sa ne atraga atentia de la adevarata mafie, cea din spatele legilor acestei tari. Cu alta ocazie am sa intru mai adanc in miezul altor probleme care chiar s-ar putea sa ne doara.
Politica a ajuns sa dicteze viata culturala a unei institutii, iar in Bacau asta e mai vizibil decat in alte parti. Daca iubesti cultura, trebuie sa o aperi de politica ! Ca sa o aperi de politica trebuie tu insuti sa faci putina politica. Insa n-am sa fiu niciodata tarfa politica a nimanui, chiar daca mi s-ar promite palate. Iar la aceasta proba au cazut majoritatea jurnalistilor. De fapt, nepotismul si cumatria fac ravagii in toate sectoarele vietii publice din Romania. E naiv sa te plangi de soarta unei biete felii culturale cand de fapt toata tara geme de nepotism. De la functionarii publici precum notarii pana la avocatii din neam in neam sau medicii din generatie in generatie, profesorii universitari, inalte fete bisericesti corupte s.a.m.d. Asa ca de ce ne-am plange de una sau doua institutii care merg prost, cand de fapt mamaliga a explodat pe toti peretii ?...Hai ! ia-te la bataie cu toata coruptia daca poti !... Daca te bati cu o mana de corupti, vor crede ca esti de partea celorlalti la fel sau chiar mai corupti decat ei. Solutia e stoicismul rabdator. Timpul le va decide pe toate. Spun asta ridicand putin din spranceana dreapta… anumite lucruri prefer sa le tin pentru mine. Mai bine stai in banca ta contempland dezgustat spectacolul unei lumi care ti-a promis totul doar ca sa te atraga in jocul ei. Cand de fapt la final ti-ar fi rapit pana si ultima firmitura de speranta.
Mardare Rares
Postări
