Gânduri pentru Basarabia

            . Trebuie să spun ceva care de mult timp îmi stătea pe limbă: românii de peste Prut sunt deseori mult mai români decât românii pseudo-europenizaţi din România. Opresaţi cum sunt de un stat puţin spus poliţienesc au demnitatea să iasă în stradă şi să-şi ceară drepturile. Când a fost semi-revoluţia din 2009 au dat dovadă de verticalitate. M-am simţit mândru că sunt român. E o mândrie care mi se întâmplă tot mai rar. Când am văzut inerţia socială de dincoace de Prut, am surâs cu dezgust.

              Vrei să iei pulsul unei naţiuni? Vezi câţi ieşiţi în stradă are când e vorba de apărarea propriilor drepturi.

               Românii de peste Prut deţin o cheie sufltească - e necesar să afirm asta – care ar redeschide adâncurile luminoase ale conştiinţei de sine naţionale. Pentru această idee ar trebui să mă pupaţi. De obicei cheia unui puzzle, în acest caz puzzelul fiinţei naţionale, se află acolo unde te aştepţi cel mai puţin : la fraţii noştrii basarabeni.

              Se încearcă cu succes ştergerea limbii române din conştiinţa colectivă care cândva făcea sumă comună cu a noastră. La servici li se cere să vorbească doar în rusă, altfel sunt daţi afară. E o puzderie de cazuri. Ies oamenii individual să protesteze pentru un drept încălcat cu dovezi clare, vin ,, miliţienii’’ şi ii bat rău. Se merge cu abuzul până foarte departe. A fost şi un caz în care un tânăr a fost împuşcat în cap. Atât de gravă e situaţia fraţilor noştrii. Dar ei la fel ca şi noi sunt ţinuţi în întuneric de mass-media.

            Inocenţi, nu naivi, au un zăcământ de bunătate care li se citeşte în grai, uitătură şi umblătură. Acest zăcământ sufletesc e tot mai atacat de rusificarea agresivă. Ai ce face ?... Modul de acţiune al serviciilor secrete ruseşti e mult prea dur. E de-ajuns să-mi amintesc cum au murit otrăviţi unii lideri ceceni.

            Să ne amintim cu mare veneraţie de soţii Teodorovici şi de versurile profund mişcătoare ale lui Grigore Vieru : ,, Să le  steie ocnelor imperii
                        Nod in gât in ziua destrămării…’’

            Nu aş vrea să cred că adevărata Basarabie a murit o dată cu ei ! Dar ca să nu fiu siropos până la capăt spun următoarele : nu mai cred nimic. România a ajuns o ţară de ţepari, de la femei de serviciu până la oameni de cultură, de la paznicul de noapte până la înaltele capete bisericeşti, totul e o mare ţeapă în România. Sincer mă apucă plânsul şi-mi vine să cer azil politic pe planeta Sirius. 

                   
                      În concluzie : rămâi cu bine ,, frumoasă soră basarabă !’’

                                            

                                                                  Mardare Rares

           

Guvernul copy-paste

                                           

              Cei care îndrăznesc să pună la îndoială voinţa clasei politice conducătoare sunt acuzaţi de populism. Ei sunt elitele ţării, pseudo-elite de fapt care confundă conducerea ţării cu simpla intermediere dintre puterile politice exterioare şi bietul popor. Pseudo-elitele ţării de la guvernare sunt de fapt produsul presiunilor politice externe. Când conduci o ţară nu dai copy paste dinafară la absolut tot nu contează dacă e bun sau rău, nu contează contextul, voinţa oamenilor. Într-o democraţie advărată, voinţa oamenilor e pe primul loc. Eu unul ca simplu cetăţean nu am fost întrebat daca sunt de-acord cu regionalizarea, care după umila mea părere şi a altora, este o idee bună dar mult prea devreme implementată.

            Când populaţia unei ţări devine total apolitică, ţara a murit. Ştim cu toţii cât de apolitici sunt oamenii simpli de la noi. A ieşi în stradă să protestezi paşnic pentru micşorări inumane de pensii e un gest politic. Poporul romând trebuie repolitizat, scos în stradă, încurajat la acţiune. Clasa politică a uitat să ştie de frica celor mulţi. Mulţi şi proşti, dar totuşi mulţi. O dată şi o dată mămăliga nu va mai exploda, va face implozie.            

                        ,, deşteaptă-te române din somnul cel de moarte’’... Un somn de moarte pe care îl trăim şi acum şi se numeşte : somnul apolitic. Este un virus insinuat în sângele nostru prin intermediu mass-mediei, culturii aşa-zis cosmopolite, internaţionalismului ademenitor.

            Să-mi fac autocritica : noi nu suntem popor, suntem masă de oameni. Stai să ma corectez iarăşi : suntem o masă de sclavi. Sclavi ai propriei inerţii sociale. Chiar vorbeam astăzi cu un prieten despre oamenii mari şi oamenii slabi şi mici. Faptele unui om mare sunt mari, pe când faptele unui om mic sunt mici. E o idee simplă. Suntem un popor de oameni mici, minusculi, cu o coloană vertebrală din paie. Ne vom trezi vreodată din somnul cataleptic ? Ne vom redobândi pe noi înşine, trezindu-ne la adevărata voinţă colectivă a unui popor care îşi scrie istoria singur ? … De fapt cred că am să-mi corectez aici şi titlul articolului : poporul copy – paste. La un asemenea popor, scuze, masă amorfă de oameni, oricine ar veni la conducere ar fi primul sacrificat pe altarul de carton al unei istorii copiată de la alţii. Poate că asta se şi întâmplă ? Răspuns sincer : nu ştiu….

 Vă invit să meditaţi la simbolurile picturii de mai sus :,, România rupând catuşele pe Câmpia Libertăţii''

                                                                          de Rosenthal.

                                                                          Mardare Rares

Diferenţa dintre român şi românaş

                                               

                       

                        Diferenţa dintre român şi românaş e următoarea :

            Românul iese în stradă atunci când drepturile îi sunt încălcate, românaşul mănâncă şoarma ascultând manele dintr-un Q7 ,, cu ochelarii dă soare pă nas’’…

            Românul are opinii, românaşul are doar păreri.

            Românul ştie de Nicolae Iorga, românaşul ştie doar de Guţă pă sistem.

            Românul are bun simţ, românaşul are doar gaze…

           Românul are o singură Românie. E România pentru care strabunicii noştrii au murit în cele două războaie mondiale. Ce gând desuet ar spune unii snobi de profesie ! Pentru ăia aş inventa puţin maşina timpului să-i teleporteze pe un front de luptă în uniformă de neamţ sau bolşevic.

             Românaşul are o Românie la cingătoare tip breloc, la reducere ,,dă-n bazar’’. Câţi românaşi atâtea Românii. Telejurnalistic vorbind.

           

            Unde se ascund românii adevăraţi ? Majoritatea îi poţi găsi la cimitirul Belu, bine mersi, scăpaţi de TVA şi FMI. N-a că rimează şi ieftin ! Sau mai sunt unii care fac asceză intelectuală prin blocurile neostaliniste, dârdâind iarna şi

evaporându-se  vara…

            Poporul român a devenit un popor de asceţi involuntari. Prea sărac ca să-şi mai permită luxul de a păcătui. Asta explică şi volumul imens de sfinţi pe care îl avem ! Mii de mulţumiri triadei politice din ilustra poză de mai jos ! Fără ei nu ne-ar mai da sfinţii afară din ţară !

                                                                

          mi-e jena sa ma semnez sub poza lor dar na, trebuie:                                                                                    MARDARE RARES